Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară pe data de 26 aprilie 1986 la ora 01:23 dimineața în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina.
A avut loc o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.
Reactorul a scăpat de sub control şi s-a produce o explozie violentă.
Acoperişul reactorului, greu de o mie de tone, este aruncat în aer, învelişul de grafit ia foc şi 190 de tone de substanţe radioactive ajung la peste 1.000 de metri în atmosferă şi sunt purtate de curenţii de aer pe distanţe imense.
Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord.
Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
După 36 de ore de la explozie autoritățile au început evacuările în Prîpiat, o localitate cu 50 de mii de locuitori, situată la un kilometru şi jumătate de centrală.
Accidentul de la Cernobîl a injectat în atmosfera terestră de 400 de ori mai mult material radioactiv decât cel de la Fukushima (Japonia), de câteva ori cantitatea de material radioactiv corespunzătoare bombelor de la Hiroshima și Nagasaki, dar de o miime până la o sutime (în funcție de izotopul evaluat) față de emisiile atmosferice ale testelor nucleare de suprafață a armamentului nuclear testat la nivel mondial până la interzicerea efectuării acestora în atmosferă.
În afară de cele câteva zeci de victime imediate ale exploziei și expunerii masive a personalului centralei și anumitor “lichidatori”, din cele câteva mii de copii care s-au îmbolnăvit de cancer tiroidian (un cancer tratabil), până în anul 2013, cel puțin 16 au murit.
Incidența cancerului tiroidian a rămas însă mai ridicată chiar și în 2013 în anumite regiuni din Rusia, Ucraina și Belarus, asta la mai bine de două decenii de la accident.
Creșterea expunerii individuale în România
Ca urmare a accidentului de la Cernobîl, expunerea individuală a populației în România a crescut temporar de la 2,93 mSv pe an, în 1985, la 4,17 mSv pe an, în 1986.
În anul următor (1987), expunerea publică (din cauza contaminării produse de accidentul de la Cernobîl) a fost de 0,4 mSv, pentru a reveni în următorii doi ani la cifrele normale de după 1963 , de aproximativ 0,02 mSv (înaintea semnării, expunerea publică în România era de 0,4 mSv!).
Dacă inițial elementele radioactive din atmosferă au fost purtate de vânt mai mult în Ucraina, Belarus și Rusia, și mai puțin în Norvegia, Suedia, Finlanda, Polonia, Cehoslovacia și Germania, ulterior, începând cu data de 30 aprilie 1986, acestea au ajuns în România, Bulgaria, Grecia și Turcia.
După accident s-a urmărit maniera în care au circulat curenții de aer și s-au făcut măsurători ale gradului de contaminare radioactivă în aer și la sol.
În data de 1 mai 1986 autoritățile române cunoșteau faptul că fusese depășit nivelul de alarmare în Iași în privința contaminării la sol și în Galați în privința contaminării în aer.
Solicitarea adresată reprezentanților autorităților sovietice de a fi informați cu privire la situația de la Cernobîl nu primise încă răspuns. S-a ales un colectiv care să răspundă de coordonarea eforturilor și s-a hotărât să se dea un comunicat către populație.
S-a decis ca persoanele ce intră în România prin vama Ungheni să fie controlate, apa să fie folosită numai din surse subterane aflate la mare adâncime, iar cea de la suprafață să fie folosită numai în industrie, și s-a dispus să se întocmească o documentație pentru a ști cum pot fi limitate efectele substanțelor radioactive.
În 2022, Arhivele Naționale ale României au publicat câteva documente despre modul în care au acționat autoritățile române și vecine
Raportul Ministrului Apărării Naționale, General Colonel Vasile Milea precum și măsurile luate de M.A.P.N.
„Tovarășului Nicolae Ceaușescu secretar general al Partidului Comunist român președintele Republicii Socialiste România
Rog să-mi permiteți a vă raporta unele date obținute prin sistemul de ascultare radio al Armatei privind accidentul nuclear de la Cernobîl din 26 aprilie anul curent precum și măsurile luate de către Ministerul Apărării Naționale
Urmare a accidentului nuclear, în atmosfera fost degajate mari cantități de izotop de Cesiu 137 și Iod 131, care au format norul radioactiv, afectând până la 30 aprilie teritorii ale Finlandei, Suediei, Norvegiei și nordul Poloniei. Autoritățile sovietice au luat măsuri pentru evacuarea aproximativ 30.000 de locuitori pe o rază de 30 km din jurul centralei nucleare și decontaminarea populației din zonă. În R.P. Polonă s-a recomandat populației să nu consume în această perioadă lapte iar legumele ce se consumă să fie bine spălate.
Franța și Austria au dat dispoziții pentru chemarea cetățenilor lor din zona afectată a URSS. SUA au dispus să fie constituit un grup interministerial pentru informare publică și au propus constituirea unei Comisii internaționale pentru studierea urmărilor accidentului nuclear. În situația schimbării direcției vântului la altitudine norul radioactiv a trece peste teritoriale R.D. Germane, R.F. Germania, R.S. Cehoslovace, Austriei, Ungariei, Iugoslaviei și României fără însă a pune în pericol sănătatea populației.
Ministerul apărării naționale a luat măsura ca toate unitățile militare prevăzute în sistemul de observare și înștiințare asupra contaminării radioactive să execute din 6 în 6 ore cercetarea de radiație. La ordin poate executa cercetarea aeriană cu cinci elicoptere ce dispun de aparatură dozimetrică. În funcție de evoluția radioactivității voi propune și alte măsuri impuse de situație.”
Stenograma completă a ședinței din data de 1 mai 1986
SURSA: ANR, SANIC, fond CC al PCR-Cancelarie, dosarul 40/1986 filele 2-7v