Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț organizează lansarea, în prezența autoarei, a cărților de poezie „toate poeziile pe care nu ți le-am scris“ (București, 2022) și „ai vreme să vorbim?“ (București, 2023) de Ana-Maria Păunescu, sâmbătă, 16 februarie 2024, de la ora 14:30, în Sala Cupola. Ambele cărți sunt apărute sub egida Asociației Culturale „A. Păunescu“.
Prezentarea va fi făcută de scriitorii Lucian Strochi și Tudorel Radu.
Lansarea de carte va cuprinde și un moment muzical susținut de Ștefania Ursache și Iustin Paraschiv – membri ai Grupului „Tagma“, coordonat de prof. Costel Buzincu, precum și de George Țăranu (pian), clasa a X-a, Liceul de Arte „Victor Brauner“ Piatra-Neamț, prof. Mariana Anghel.
Moderator va fi Mihaela Mereuță, managerul Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu“ Neamț.
Volumul de debut, „toate poeziile pe care nu ți le-am scris“, i-a prilejuit scriitorului Dinu Săraru o trimitere la generația tatălui autoarei, Adrian Păunescu.
„Lectura cărții mi-a amintit de talentul cu care generația de poeți a tatălui său, Adrian Păunescu, generație care a înnoit – atunci, la debut, prin cărțile ei – poezia românească a vremii și a înnobilat-o fericit.
Debutul poetei Ana-Maria Păunescu cred că are astăzi, prin talentul ei exploziv, virtutea de-a înnobila și poezia românească actuală prin sentimentul emoției și al suflului liric care se întâlnesc atât de rar în poezia scrisă de tânăra generație”, a scris romancierul Dinu Săraru.
Ana-Maria Păunescu mărturisește că își botează poeziile în fiecare dimineață.
„Mai scriu poezie, când mi se face frig, când îmi rămâne singurătate în calendar, când cred că nu mai am altă scăpare. Când nopțile sunt prea lungi, când anii sunt prea scurți, când ochii nu-și găsesc răspunsul… Da, mai scriu poezie. Acest volum de versuri vine către mine și către dumneavoastră, cei care îl veți citi, în momentul în care credeam că lumea nu mai poate fi reconstruită din rime și metafore.
Sunt Ana-Maria Păunescu și-mi botez, ca prima dată, poeziile scrise și nescrise, în fiecare dimineață în care deschid ochii și văd câte un cer din care mă strigă cineva. Și apoi ies din casă și încep să strig și eu…”, spune poeta.