„I-a dat împărăteasa apa celui bolnav şi îndată o! grabnică izbăvire! cum a băut-o s-a vindecat desăvârşit, şi atâta putere a luat, încât s-a sculat din pat sănătos, ca şi cum n-ar fi avut nicio boală.”
În prima vineri după Paşte, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Izvorul Tămăduirii.
Acest praznic este închinat Maicii Domnului, şi este menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor.
Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvârșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Potrivit tradiției, Leon cel Mare, cu puțin timp înainte de a ajunge împarat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlnește un bătrân orb care îi cere să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi.
La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: “Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apa tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei intunecați“. Leon va face ascultare și astfel, va găsi un izvor din care îi va da orbului sa bea. Îi va spăla fața cu această apă, iar orbul va începe să vadă.
După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a baut apă din acest izvor. Ca semn de mulțumire a construit o biserica și mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci in anul 1453.
Tradiții și obiceiuri
Credincioșii sunt așteptați la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, numită și Aghiasma mică, apă ce se poate consuma tot timpul anului. În anumite zone ale țării, preoții merg la casele creștinilor pentru a le stropi cu apă sfințită.
În România se regăsesc trei izvoare vindecătoare, conform legendei populare. Acestea sunt la Mânăstirea Ghighiu, la Mănăstirea Horaicioara, şi la Mănăstirea Prislop.
Fiind o zi de mare importanță, sărbătoarea Izvorului Tămăduirii propune multe tradiții și obiceiuri pentru români. Conform tradiției populare, persoanele bolnave care beau din apa sfințită în dimineața zilei, își îmbunătățeau mult starea de sănătate.
Fiecare cameră a casei se stropea cu Aghiasma Mică pentru a feri casa de rele, asemenea animalelor, grădinilor și livezilor pentru a avea parte de o cultură roditoare și pentru a proteja culturile de grindină.
Gospodinele nu au voie să spele, să calce sau să coasă, fiindcă este zi de mare sărbătoare, iar treburile începute în zilele sfinte nu se vor termina niciodată.