Astăzi sărbătorim Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, zi de serbare ținută de Biserică cu șase luni înainte de Nașterea Domnului pentru a respecta textul scripturistic. Părintele profesor Ene Braniște spunea despre această sărbătoare că are „bază biblică (Luca 1, 5-80)”, fiind „atestată în secolele IV-V”, iar „în popor se numește Drăgaica sau Sânziene, sărbătoare de care se leagă multe și frumoase obiceiuri, credințe și datini populare, cu caracter agrar”.
În cursul anului bisericesc sunt rânduite mai multe zile de serbare în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul: Zămislirea (23 septembrie); Nașterea (24 iunie); Soborul (7 ianuarie); Tăierea capului (29 august); Prima și a doua aflare a capului (24 februarie); A treia aflare a capului (25 mai).
Sfântul Ioan Botezătorul a fost ultimul dintre prooroci, înainte mergător și botezător al lui Isus Hristos.
Nașterea Sfântului Ioan a fost o minune. Părinții Sfântului Ioan, Zaharia și Elisabeta au ajuns la bătrânețe fără să aibă copii, lucru rușinos în rândul poporului evreu în acea vreme. Un înger pe nume Gavriil îl anunță pe Zaharia că rugăciunea sa a fost ascultată și că nevasta sa, Elisabeta îi va naște un fiu căruia îi va pune numele de Ioan. Zaharia însă nu a crezut aceste vorbe, invocând faptul că și el și nevasta sa erau bătrâni. Drept pedeapsă pentru necredința lui, Zaharia a rămas mut până când s-a săvârșit ceremonia tăierii-împrejur, cu punerea numelui pruncului.
Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Mesajul principal pe care îl transmitea Sfântul Ioan era „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!”. Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan.
Sânzienele sau Drăgaica – obiceiuri
Din flori de Sânziene, alături de spicele de grau și alte șapte plante diferite cum ar fi pelin, verbina, busuioc, sunătoare, ferigă, soc, cicoare, salcie, fetele tinere obișnuiesc să împletească cununi, pe care le poarta pe cap în dansul denumit Jocul Drăgaicei, reprezentând zeița agrară.
În noaptea dinaintea Sânzienelor fetele care vor să își viseze ursitul își pun flori de sânziene sub pernă. Se spune că ielele vin și le protejează pe tinerele necăsătorite ori le avertizează în legătură cu deciziile pe care vor să le ia în dragoste.
Fetele aruncau o cunună de sânziene pe acoperișul casei, iar dacă florile rămâneau acolo, atunci ele se măritau în acel an. Dacă florile cad de pe acoperiș, anul nu e bun pentru măritiș.
În ziua de Sânziene, fetele obișnuiau să se spele pe cap cu fiertură de iarbă mare, pentru a fi plăcute feciorilor, iar femeile, pentru a se umple de fertilitate, se tăvăleau dezbrăcate în rouă, dis-de-dimineața, înainte de răsăritul soarelui.